Autosabotajul în viața personală și cea profesională este tema care a reunit peste 150 de participanți, într-un cadru informal, dornici să afle noi perspective și să lege conexiuni. Cum s-a desfășurat evenimentul și care au fost principalele idei discutate, poți afla din acest articol.
Cea de-a cincea ediție Creators.talks, dar și prima din acest an a adunat la un loc peste 150 creatori de business, creatori de frumos și creatori de schimbare în comunitate care s-au conectat human2human în cadrul evenimentului. Antreprenori, freelanceri, angajați s-au adunat într-un spațiu informal pentru a afla ce este autosabotarea și cum scapi de acest pattern, dar și să afle cum alți creatori gestionează momentele de autosabotaj. Evenimentul a avut o dublă componentă: doi speakeri au discutat despre cum se manifestă autosabotarea și care sunt toolurile pe care să le folosim, atât din perspectivă psihoteraputică cât și din perspectivă personală.
Discuția a fost moderată de Andreea Chiuaru, co-fondatoarea proiectului Creators. Speakerii acestei ediții, Andra Pintican și Alina Ungureanu, au adus contribuții valoroase acestei seri. Andra și Alina au o experiență vastă în lucrul cu oamenii și au observat, nu o dată, cum autosabotarea ne pune bețe în roate în viața personală, dar și cea profesională, așa că ne-au explicat ce vrea să ne transmită acest comportament și ce este dincolo de el.
Autosabotarea: inamic sau prieten?
În ultimul timp auzim tot mai des despre autosabotare și cum ne influențează aceasta viața, dar mulți dintre noi nu înțeleg acest adevăratul sens al acestui fenomen. Autosabotarea este un mecanism prin care, conștient sau inconștient, ne punem piedici singuri în atingerea obiectivelor sau în dezvoltarea noastră personală. Practic, facem lucruri care ne dăunează sau evităm să facem lucruri care ne-ar aduce beneficii.
În psihoterapie, se discută mult despre cauzele din spatele acestui fenomen. De multe ori, vine din frici adânc înrădăcinate – frica de eșec, de a fi judecat, chiar și din frica de succes. Alteori, autosabotarea apare ca un mecanism de apărare, mai ales dacă în trecut am fost răniți sau am avut experiențe care ne-au afectat încrederea în noi.
Autosabotarea este un subiect complex care merită abordat în profunzime. Așa că am avut la eveniment doi speakeri care s-au lovit de acest mecanism și în viața personală și în cea profesională. Discuția a început cu Alina Ungureanu, care ne-a vorbit despre autosabotare din punct de vedere psihologic. Alina este psihoterapeut cu specializarea în terapia centrată pe scheme (Schema Therapy) și viitor superviser în Schema Therapy pentru psihoterapeuți care lucrează cu această metodă.
Alina crede că autosabotarea este un mecanism de protecție și este acea parte din noi care apare ori de câte ori crede că ne aflăm în pericol. Deși scopul ei este unul nobil, foarte des metoda prin care încearcă să ne protejeze este să ne împiedice să ne atingem obiectivele. Deși ne dorim să obținem succes în anumite sfere ale vieții noastre cauzele nerezolvate ale autosabotarii ne opresc din a face asta.
„Și încep și depun toate eforturile pământului ca să obțin ce îmi doresc fie că este vorba despre un job mai bun, mai mulți bani sau un partener iubitor. Dar în același timp în mine mai sunt și alte părți care au o părere foarte diferită despre obiectivul meu. Voi urma fiecare pas din rețetă ca să ajung la acel obiectiv, dar la un moment dat o să mă împiedic – mă voi face de râs în fața cuiva, mă voi comporta ciudat și voi zice ce eu nu sunt în stare să-mi ating scopurile.”
Cel mai probabil eșecurile noastre nu au legătură cu incompetența noastră, dar cu acea parte din noi care asociază dorința noastră cu un pericol. Autosabotarea este o formă de protecție interioară, o parte din noi care ne iubește mult dar într-un mod neîndemânatic și nu are deloc diplomație și nici capacitatea să vadă lucrurile din prezentul în care noi de aflăm azi.
Andra Pintican s-a întâlnit cu autosabotarea nu o singură dată, ci de sute de ori prin prisma clienților săi. Andra este una dintre cele mai relevante și cunoscute voci în ceea ce privește consilierea în carieră și tranzițiile profesionale. În cei peste 10 ani de când activează în domeniu HR prin intermediul Școlii de HR și a Centrului de Carieră pe care le-a fondat , Andra a lucrat cu peste 10.000 de persoane și organizații pentru orientare în carieră și găsirea rostului.
Este adevărat că atunci când vorbim despre autosabotare nu putem rezuma discuția doar la un aspect al comportamentului nostru. În experiența ei profesională, Andra a încercat mereu să ajute oamenii să evolueze din punct de vedere profesional. Cu toate acestea planurile de carieră pe care le făcea pentru clienții săi nu funcționau, iar asta a facut-o să înțeleagă cât de complexă este de fapt tema autosabotării.
4 frici care ne țin pe loc
Chiar dacă ne dorim profund să atingem succesul, nu este suficient să urmăm o rețetă. Există câteva frici care ne țin pe loc chiar dacă mintea noastră face opusul. Pentru a-și putea ajuta cu adevărat clienții în schimbările profesionale pe care intenționau să le facă, Andra a încercat să descopere și să analizeze fricile cu care se confruntă clienții săi.
Frica de eșec. Este teama intensă de a greși sau de a nu reuși într-o anumită situație. Unii oameni au învățat că de câte ori greșesc sunt pedepsiți și atunci există în ei această frică.
„Oamenii aceștia au tendința să intre într-un soi de regresie emoțională și devin, deodată, copii de 5, 6, 7, 10 ani care nu vor să greșească dintr-o frică puternică de pedeapsă.” spune Andra
Frica de judecată. Este teama intensă de a fi criticat, respins sau ridiculizat de către ceilalți.
Frica de proces. Unii oameni se tem de întregul proces prin care trebuie să treacă pentru a ajunge la un obiectiv. Chiar dacă ne dorim să avem un job anume, când auzim care sunt pașii pe care trebuie să îi urmăm pentru a-l obține, ne descurajăm. Creierul nostru caută confort și evită efortul intens, mai ales dacă rezultatele nu sunt imediate, la fel, dacă standardele personale sunt foarte ridicate, fiecare pas poate părea o oportunitate de a greși.
„Fiecare pas este o oportunitate de a greși”
Frica de succes. Frica de succes este una dintre cele mai subtile și perfide temeri, tocmai pentru că, în mod paradoxal, oamenii își doresc succesul, dar în același timp îl resping. De ce? Pentru că succesul nu se potrivește cu imaginea pe care și-au format-o despre ei înșiși. Dacă ai fost învățat că „nu ești bun de nimic” sau că „nu vei reuși niciodată,” succesul vine ca o amenințare la adresa propriei identități. De-a lungul vieții, oamenii își creează o poveste interioară despre cine sunt, ce pot și ce merită. Când realitatea începe să contrazică această poveste, apare un conflict profund, iar mintea poate alege inconștient să respingă succesul pentru a menține această narativă familiară.
„Cea mai perversă dintre toate. Dacă tu ai învățat că ești bun de nimic, retorica asta nu se potrivește cu povestea pe care ne-o spunem că nu suntem buni de nimic. Oamenilor le este foarte greu să se identifice cu momentul în care au ce își doresc foarte tare pentru că ei nu se identifică cu succesul ci din contră.”
Cum ne autosabotăm în fiecare din aceste frici? Nu ne dăm voie să greșim. Perfecționiștii sunt acea categorie de oameni cărora le este indicat să greșească, dar controlat. Să greșim controlat înseamnă să nu fim lăsați singuri cu propriile greșeli pentru a nu intra în disperare.
„Când zic asta, nu mă refer că un arhitect mâine se duce la muncă și face greșeli în schițele pe care le proiectează. Nu! Este despre a-și da voie să greșească controlat. Ar putea să înceapă prin a pune farfuriile în sertarul cu furculițe. Nu o să poată să doarmă o noapte întreagă, dar trebuie să suporte acest sentiment. Doar așa își va mări fereastra de toleranță.”
Cine am fi dacă nu ne-am mai autosabota?
Se spune că, în momentul în care ne naștem, avem peste 400 de abilități care sunt independente de cele moștenite de la părinții noștri. Teoretic, dacă cu toții am fi fost crescuți de niște adulți stabili psihoemoțional, am fi avut ocazia să devenim noi înșine.
„Din păcate, veștile proaste spun că 99% dintre noi suntem cine ni s-a spus să fim, nu cine trebuia să devenim noi. În consecință, în funcție de cine ești, de mediul în care ai crescut, de oamenii care te-au modelat ca pe o bucățică de lut, modelul tău mental este diferit iar modul în care te vei autosabota va fi foarte diferit decât o vor face alții.„ spune Andra
Putem să ne apropiem de cine suntem cu adevărat atunci când nu ne autosabotam, iar pentru asta sunt mai multe metode. Andra ne-a propus să începem cu un exercițiu de vizualizare
„Gândește-te la ceva ce îți dorești foarte tare, marchează în minte. Poate vrei să slăbești, să înveți o nouă limbă, să încetezi să te mai uiți zilnic la seriale pe Netflix. Iar acum că ai în minte acel obiectiv pe care ți-l dorești foarte tare, gândește-te la cel mai rău lucru care o să ți se întâmple când o să atingi acest obiectiv și lasă să-ți răspundă. Uite așa ne sabotăm.”
Cum îți dai seama că te autosabotezi?
În momentul în care pornim pe drumul autocunoașterii personale, așteptarea este ca mecanismele noastre de apărare să lase garda jos de la primele cărți citite, de la primele podcasturi ascultate sau de la primele ore de terapie. Confundăm cunoașterea cu adevărata înțelegere a patternurilor noastre și deseori, ajungem să ne frustrăm pentru că nimerim în aceleași situații iar și iar chiar dacă suntem atât de bine informați. Ca și în cazul tuturor mecanismelor de apărare, nu încetăm să ne autosabotăm imediat ce aflăm ce înseamnă să faci asta, ne spune Alina.
„Cel mai probabil îți dai seama de acest lucru după 2 ani. Cam așa funcționează. Sunt puțin persoane care se surprind fix în momentul în care se autosabotează. Nu vreau să ne îmbătăm în seara asta cu apă rece și să credem că gata, de mâine ne putem controla 100%.„
De fapt, în momentul în care vedem că lucrurile nu funcționează e nevoie să ne punem întrebări despre ce facem greșit. Vom înțelege curând că ne punem singuri bețe în roate și ne autosabotăm. Primul pas este să conștientizăm ce se întâmplă și cum alimentăm propriile noastre nereușite.
„Vom conștientiza din ce în ce mai repede că ne autosabotăm. În loc de 2 ani ne va lua 1 an după care 6 luni. Apoi ne vom da seama imediat ce am făcut-o. Apoi ne vom trezi în timp ce o facem, iar la un moment dat o să ne prindem când vom fi în punctul să o facem, și asta până când ne va ieși din sistem, iar astea sunt veștile bune.” ne spune Andra.
Când învățăm să ne autosabotăm, implementăm acest comportament în toate sferele vieții noastre: relație de cuplu, relația cu colegii, businessul sau relația cu banii. Problema este că dezvățarea se face pentru fiecare domeniu al vieții noastre, iar faptul că am încetat să ne autosabotăm în carieră nu ne garantează că vom înceta să facem asta și în relația cu partenerul.
Ne autosabotăm prin obiectivele pe care ni le punem
Deși pare bizar, foarte des ne sabotăm chiar în momentul în care ne setăm obiectivele . Atunci când ne dorim să obținem ceva anume, deseori facem greșeala de a ne seta scopuri nerealiste. Chiar dacă ne dorim să obținem acel ceva, sună atât de incredibil și greu de realizat încât știm deja că nu o să ne îndeplinim acest obiectiv. Ajungem să ne dezamăgim și să nu mai facem nici-un efort pentru a ne atinge scopul, pentru că orice pas pe care ne gândim să îl facem este prea mic comparativ cu scopul pe care ni l-am pus.
„Atunci când am înțeles că vreau să am mai multă grijă de corpul meu, mi-am propus să slăbesc 25 de kilograme și… nu slăbeam. Nu slăbeam pentru că îmi doream să slăbesc imediat 25 de kilograme. Iar atunci, când mă duceam la sală, o dată la două zile, mă duceam deja știind că mă duc degeaba, pentru că în cele 30 de minute eu nu slăbeam 25 de kilograme. ”
Chiar dacă ne dorim să nu ne mai autosabotăm și depunem eforturi, investim timp și bani, ajungem să o facem din nou. E important să înțelegem că acesta este un moment critic în „vindecarea” noastră. Autosabotarea este, de fapt o parte din noi, sau mai bine spus suntem chiar noi la 5, 10, 20 de ani și care încearcă să ne protejeze, iar dacă o privim prin prisma vârstei pe care o are, nu ne mai vine să ne biciuim ori de câte ori observăm că am călcat pe același pattern. Ne este natural să ne luăm la trântă cu noi în aceste momente, dar ceea ce facem este să ne întoarcem, de fapt, de unde ne-am pornit.
„Oamenii au tendința să se biciuiască atunci când își dau seama că se autosabotează, când de fapt ceea ce fac este sa pedepsească din nou acea parte din ei care îi oprește din drum din dorința de a-i proteja. Cea mai eficienta metoda de a ieși din acest pattern este sa te oprești în acel moment. Să vorbești cu acea parte din tine așa cum ai fi avut nevoie sa se vorbească cu tine adultul care te îngrijea.” spune Andra
Cum scapi de frica de schimbare care te autosabotează (mai ales când vrei să faci o reconversie profesională)
Frica face parte din viața fiecăruia și ne influențează alegerile mai mult decât ne dăm seama. Uneori, ne protejează de pericole și ne ajută să luăm deciziile cu grijă, dar alteori ne poate ține pe loc, împiedicându-ne să încercăm lucruri noi sau să ne urmăm visele. De aceea ne-am obișnuit să credem că pentru a ne atinge scopurile e nevoie să nu simțim deloc acest sentiment.
În momente de schimbare majoră din viața noastră, cum ar fi reconversia profesională, frica devine sufocantă și devine un inamic greu de controlat. Cu toate acestea, Andra ne spune că frica este un sentiment normal, iar focusul nostru ar trebui mutat cu totul și cu totul pe altceva.
„Știu cu certitudine că majoritatea schimbărilor le facem cu frică. Foarte rar vine ziua în care te trezești dimineața simți că frica a trecut. De fapt, majoritatea schimbărilor, evident, e datoria noastră să le analizăm și să vedem ce e în spate și ce ne-a împiedicat până acum și poate de ce nu am putut să le facem până în momentul de față, dar sigur, orice schimbare vreau să faceți, cu frica în spate o să faceți. Mai degrabă, cred că asta ar fi bine, să ne acomodam cu ideea că nu o să dispară.” spune Alina
„Frica e ok. Întrebarea reală este dacă ai și părțile din tine care au curajul să treacă prin frică? Ai și resursele interioare cu care să stai în această frică și să te simți în siguranță? Uneori nu trebuie să fie interioare. Uneori poți să ai mentor, prieteni, consilier de carieră, să ai resurse și în afară. Deci ăsta ar fi amendamentul numărul unu. Hai să nu mai încercăm să scăpăm de doamna frică, e acolo cu un scop.” crede Andra
Atunci când simțim că nu suntem la locul potrivit din punct de vedere profesional și ne dorim o schimbare în carieră, prima și prima dată trebuie să ne întrebăm dacă ne dorim cu adevărat o schimbare majoră. Pentru e posibil să vrem să mergem în cu totul alt domeniu din plictiseală sau din cauza mediului toxic în care lucrăm.
„Dar dacă deja ai schimbat vreo șase job-uri Industrii la viața ta și nu știu cum se face, dar mereu pare că joci în același film, se schimbă actorii și platoul de filmare, dar protagonistul ești tot tu și scenariul este același. Paote ți se pare că toți te trădează, nimeni nu te apreciază, niciodată nu ești plătit cum trebuie – ceva se întâmplă pe repeat. Atunci e momentul să iei o în considerare o schimbare adevărată.”
Când ne hotărâm că suntem gata de o schimbare adevărată primul pas este să ne deconstruim deoarece cel mai probabil meseria, rolurile pe care le-am nu sunt în aliniere cu cine suntem noi cu adevărat.
Deconstruirea nu este altceva decât analizarea profundă a convingerilor, a alegerilor și a motivațiilor care ne-au adus în punctul actual al carierei noastre. Este un proces prin care începem să separăm ceea ce ne dorim cu adevărat de ceea ce am fost învățați să credem că ne dorim. Deconstrucția presupune să ne punem întrebări grele, dar esențiale: „Ce mă face cu adevărat fericit?”, „Ce îmi place să fac fără să simt presiune sau obligație?”, „Ce aș fi ales dacă nu mi-ar fi fost teamă de eșec sau judecata celor din jur?”.
Este un drum dificil pentru că implică recunoașterea faptului că unele decizii au fost luate fără să ne asumăm responsabilitatea pentru ele sau fiind presați de cei din jur. Dar, în același timp, este eliberator, pentru că ne oferă șansa de a ne reconstrui pe o fundație autentică, bazată pe cine suntem cu adevărat, nu pe cine am fost condiționați să fim.
Echipa Creators
Ne-am bucurat să avem peste 150 de oameni în sală la cel de-al cincilea eveniment Creators.talks. Informațiile au fost ușor de aplicat, iar asta nu o spunem noi, ci oamenii de la care am primit feedback.
Evenimentul n-ar fi fost la fel fără sprijinul primit de la partenerii și colaboratorii noștri:
Echipa Creators: Andreea Chiuaru (fondator și moderator al ediției), Valentina Ciolan (co-fondator), Nicoleta Rotaru (content manager), Iustina Ioniță (content creator), Valentina Curac (community builder) Bianca Tămaș (Specialist PR).
Cramele Recaș și L’ Eclair Magique care au dat tonul părții de networking cu vin și prăjituri magice
Malio care ne ajută să creăm colecția de tricouri Creators
Epic Prints care tipărește lună de lună ziarul Creators
Centrul educațional Ibsen care oferă la fiecare eveniment câte un curs de limbi străine la alegere.
Atmosfera a fost surprinsă de videograful Adrian Darie și de Camelia Bud.
Evenimentul este găzduit de Cloudflight și a fost prezentat de Andreea Chiuaru, fondatoarea proiectului Creators.
Acest articol a fost realizat de Nicoleta Rotaru, content manager.
__________________
Creators.talks este locul unde găsești know-how, inspirație și conexiuni și este un proiect dezvoltat de Creators.comm – o comunitate de networking h2h (human2human) creată de către și pentru oameni, indiferent de statutul profesional (antreprenori, freelanceri, angajați) sau industria în care activează.
În prezent, Creators reprezintă o serie de evenimente lunare gratuite, găzduite de Cloudflight. Temele alese de echipa organizatorică reprezintă teme de interes pentru angajați, freelanceri și antreprenori interesați de a se conecta la nivel de valori, dar și de a crea ceva din pasiune sau dorință de schimbare. Evenimentele includ atât resurse de învățare oferite de speakerii selectați de organizatori, cât și o componentă de networking interactivă la începutul și la finalul evenimentului.
